Corneliu Coposu
Un scriitor oriental povesteste, ca plimbandu-se pe o alee, a vazut o frunza cazuta pe cale. S-a aplecat , a luat frunza in mana si a simtit un miros placut de trandafir. Tu esti o frunza de trandafir a intrebat-o scriitorul? Nu, a raspuns frunza. Eu nu sunt o frunza da trandafir ci am avut privilegiul sa stau langa un trandafir. Cand mi s-a cerut sa scriu cateva cuvinte despre Corneliu Coposu, mi-am adus aminte de acea frunza, care a avut privilegiul sa stea langa trandafir, raspandind, in jur, mireasma lui, si cum , si eu, am avut privilegiul sa stau , putin timp, langa Seniorul si de atunci n-am scapat, niciodata, prilejul da a spune acest lucru si de a raspandi, in jur, mireasma staturii si a cuvintelor bravului salajean.
Imi pare rau ca nu l-am cunoscut mai repede, adica inainte de 1989, sau poate ca a fost mai bine asa deoarece s-ar fi prea complicat lucrurile in timpil regimului totalitar. Dupa evenimentele din 1989, in prima parte a anului 1990, impreuna cu regretatul medic Cristian Pop, un mare luptator pentru democratie si totodata un apropiat si admirator al Seniorului, i-am facut o vizita la Bucuresti. M-a prezentat Cristian, facandu-mi totodata si un portret in care a subliniat convingerile mele. Seniorul a ascultat atent, tanarul medic fiind un foarte priceput manuitor al cuvantului, apoi m-a privit cu drag, s-a apropiat de mine, m-a imbratisat cu multa caldura si m-a invitat sa zabovim putin impreuna schimband cateva vorbe si idei. A fost un inceput. Am avut apoi mai multe intalniri, eu, ori de cate ori plecam la Bucuresti si plecam destul de des, incercand sa concretizez ideea construirii unei Catedrale Ortodoxe in Zalau, il cautam, folosind orice prilej in acest sens. Mi-a relatat, cu lux de amanunte, cum au fost falsificate alegerile in 1946, cum s-a instalat, cu sprijin sovietic, dictatura in tara noastra si ma indemna sa ma inrolez in lupta pentru democratie, o democratie crestina, ca fructele amare ale vreunei dictaturi, fie de stanga, fie de dreapta, sa nu se mai cultive pe pamantul romanesc stropit cu atata sange. Odata m-a rugat sa sprijin Sindicatul Taranimii Romane “PROPACT” infiintat de Profesorul Draghici din Cateasca, de Arges. M-am bucurat ca mi-a trasat o asemenea sarcina si m-am ocupat, cu mult zel, sa organizez acest sindicat in Salaj, fiind acuzat apoi, de neocomunisti, ca am adus dihonia in Salaj.
Noi, salajenii, suntem mandri ca pe meleagurile noastre s-au nascut asemenea personalitati ca : Simion Barnutiu, Gheorghe Pop de Basesti, Iuliu Maniu si Corneliu Coposu. Pe toti acesti stalpi ai Neamului i-am imortalizat pe Iconostasul Catedralei Sf. Vinere din Zalau, ca si pe Stefan Cel Mare si Sfant, Mihai Viteazul, Constantin Brancoveanu si Alexandru Ioan Cuza.
Pr. Ioan Ghiurco,
Catedrala Ortodoxă Zalău