Corneliu Coposu
Dumnezeu, în marea sa bunatate a trimis de-a lungul istoriei mântuirii, oameni prin care a dorit să comunice poporului planurile sale. Aceste persoane aveau o chemare specifică şi personală, iar iniţiativa o avea întotdeauna Dumnezeu.
În cadrul dezvoltării vieţii, contribuţia personală şi ideile lor au jucat un rol considerabil. Au fost întotdeauna în avangardă, nu numai pentru că au ţinut mereu treaz sentimentul dreptăţii, dar, în egală măsură, ei au fost principalii actori ai progresului de-a lungul timpului.
În această acţiune, în care au fost angajaţi cu trup şi suflet, fiecare a avut în istoria mântuirii rolul său propriu, aducându-şi contribuţia la dezvoltarea generală. Corneliu Coposu a fost unul dintre ei.
Mulţi au fost nevoiţi să-şi înfrunte stăpănii, chiar dacă aceasta presupunea repercusini grave, uneori chiar moartea.
L-am descoperit pe Corneliu Coposu atunci cand l-am descoperit şi pe Iuliu Maniu – am înţeles mai tărziu că cei doi nu pot fi despărţiţi – mi-am dat seama că şi unul şi celălalt au fost binecuvantaţi de Dumnezeu să fie modele de moralitate.
Corneliu Coposu, crescut şi educat la umbra bisericii nu putea să-şi trăiască viaţa altfel decât conform preceptelor creştine: iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Acestă iubire a fost şi suportul care l-a ajutat să îndure ocara, batjocura şi suferinţa dusă până la limita suportabilitaţii?
A venit între ai săi, dar ai săi nu l-au primit” (Io 1,11),
Corneliu Coposu fin cunoscător al Sfintelor Scripturi a înţeles imediat că
…nu este slujitorul mai mare decât stăpânul său; dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni” (Io 15, 20).
Iată de ce Cardinalul Alexandru Todea şi el un locatar, pentru multi ani, al închisorilor comuniste l-a numit „moralitatea vieţii noastre politice”.
Pr. Cristian Borz, Parohia Greco-Catolică, Bădăcin