Gânduri despre Seniorul Corneliu Coposu
În anii 90, am avut șansa să fiu ales de marele om politic al României, Corneliu Coposu, împreună cu alți colegi din Academia Română, pentru a-l însoți într-un uriaș proiect: aderarea demnă a României la structurile euro-atlantice.
Păstrez în gândurile și în memoria mea, așa cum și-l amintesc atâția care l-au însoțit, figura Seniorului parcă tăiată în cremene, forța sa în reconstrucția unui mare partid istoric modernizat prin acțiunea creștin-democrată, PNȚCD, moralitatea, dârzenia, autoritatea și credibilitatea sa, care impuneau respect atât colaboratorilor, cât și adversarilor politici. Corneliu Coposu aducea într-un spațiu public plin de turbulențe și violențe, exemplul omului politic ferm în convingerile sale europene, echilibrat și înțelept, după o viață plină de mari încercări.
La plecarea sa dintre noi, atât cei apropiați, cât și cei cu opțiuni politice diferite
aveau să regrete faptul că nu a reușit să-și împlinească complet visul, marele proiect al aderării României la NATO și la Uniunea Europeană. Cu el, am fi avut mai multă credibilitate, un parcurs mai drept și mai rapid în acest proiect.
Doresc să adaug la acestea credința lui Corneliu Coposu în reluarea cursului spre progres al României din perioada interbelică, sub conducerea unei Case Regale cu prestigiu în Țară și în Europa, sub domnia dreptului oferit de una dintre cele mai avansate Constituții din Europa și cu guvernări responsabile pentru interesul și progresul național. A avut o loialitate și un respect exemplar față de M.S. Regele Mihai, față de Casa Regala a României, sprijinind revenirea lor în Țară.
Închei aceste reflecții cu unul dintre legate pe care ni le-a lăsat Seniorul Coposu (așa cum l-am păstrat în memoria mea):
”Numai efortul românesc dârz și demn ne poate mântui neputințele”.
Să-i păstrăm exemplul în slujirea Țării și să-i continuăm cu dârzenie, demnitate și cu patriotism luminat marele proiect!
Acad. Ionel-Valentin Vlad, Președintele Academiei Române