Kentul Seniorului
Acum 25 de ani. La restaurantul Bolta Rece din Sibiu, la o masă organizată de PNȚCD. O masă lungă în formă de U. Eu cu câțiva camarazi din organizația de tineret eram oarecum marginalizați. Și la propriu și la figurat… Eram prea radicali, prea cu gura mare, prea grăbiți pentru înțelepciunea așezată și molcomă a seniorilor țărăniști locali….Dar eram și noi acolo, la un capăt de masă.
La loc de cinste stătea Seniorul Coposu. Îl văd că se uită insistent la mine și o întreabă ceva pe doamna de lângă el, președinta organizației de femei. Fără să-și ia ochii de la mine. După care se ridică, ocolește toate mesele și se îndreaptă către mine, care-l priveam pierdut. Ajunge în fața mea,îmi întinde mâna și sar în picioare: “Nu, nu vă ridicați, nu e nevoie….V-am văzut în filmul “Piața Universității”….Felicitări!”
Nu știu ce am bălmăjit. E un moment care mi-a rămas încrustat în inimă, Una dintre puținele amintiri cu adevărat valoroase dintr-o jumătate de veac.
Înainte de a ajunge lângă mine, Seniorul și-a stins țigarea într-o scrumieră din preajmă. Un coleg a luat cu infinită atenție chiștocul de Kent, l-a învelit într-un șervețel și l-a băgat rapid în buzunar. Îl mai are și acum!
Marius Mitea